Thursday, June 19, 2014

Se poate trata autismul cu un medicament inventat acum 100 de ani?


Autismul este una dintre cele mai traumatizante diagnostice pe care le paote afla un pӑrinte despre copilul sӑu. Un copil autist face frecvent gesturi repetitive şi fӑrӑ sens, nu are contact cu alte persoane decȃt pӑrinţii sau oameni foarte apropiaţi, are comunicare verbalӑ limitată chiar şi cu aceştia și ȋn general prezintӑ interese foarte restrânse, o foarte atipicӑ la copil lipsӑ de curiozitate faţӑ de situaţiile noi sau chiar stres ȋn aceste situaţii. Răspândirea bolii este cam de 6 cazuri la 1000 de persoane, și este de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieți decât la fete. Conform observaţiilor pӑrinţilor, copiii autişti par prinşi sub un fel de vӑl ȋnsӑ uneori vӑlul se dӑ la o parte iar copiii se joacӑ normal şi folosesc cuvinte pe care nu pӑreau cӑ le ştiu ȋnainte.

Autismul – boalӑ metabolicӑ. Ȋn mod absolut ciudat acest fenomen de aparentӑ normalitate apare atunci cȃnd copiii au febrӑ sau alt tip de stres. Studiile ştiinţifice au confirmat aceste observaţii, ȋn 2007 cercetӑtorii de la University of California San Diego descoperind cӑ 83% dintre copiii cu autism prezintӑ ameliorӑri temporare ale stӑrii lor atunci cȃnd au febrӑ. Ȋn general autismul se credea cӑ este rezultatul anormalitӑţilor la nivelul sinapselor. Dar dat fiind efectul benefic al unei manifestӑri precum febra, care ţine de starea generalӑ a organismului şi nu e specificӑ sinapselor, oamenii de ştiinţӑ s-au ȋntrebat dacӑ problema nu are ca origine ceva mult mai adȃnc, cum ar fi metabolismul celulelor - ȋn cazul nostru al neuronilor. Pentru a testa aceastӑ idee ei s-au aplecat asupra a ce se numeşte rӑspunsul la stres al celulelor , prin care orice celulӑ se protejeazӑ de ameninţӑri precum infecţii cu viruşi, temperaturӑ ridicatӑ, raze ultraviolete sau alte toxine. Acest rӑspuns la stres determinӑ o celulӑ sӑ se comporte ca “o ţarӑ pe timp de rӑzboi” – adicӑ ele ȋşi securizeazӑ graniţele. Dacӑ vorbim despre neuroni rezultӑ o afectare a comunicӑrii ȋntre ei ceea ce ar putea explica sensibilitatea exageratӑ la stimuli şi intoleranţa pentru orice este nou, caracteristice autiştilor. Alte boli care au la bazӑ anormalitӑţi ale rӑspunsului la stres al celulelor sunt ADHD, alergiile alimentare, astmul, sindromul Tourette (sau al ticurilor), tulburarea bipolarӑ (sau maniaco-depresivӑ), schizophrenia, stresul post-traumatic, gȃndurile de suicid, diabetul, Alzheimerul, Parkinsonul şi bolile autoimune (precum artrita reumatoidӑ, scleroza multiplӑ sau lupusul).

 

 

Medicament pentru boala somnului vindecӑ autismul. Dezvoltat ȋn 1916 ȋn Germania pentru a trata “boala somnului” produsӑ de musca tze-tze şi cu care se confruntau exploratorii europeni ȋn Africa, medicamentul numit Suramin (numele sӑu comercial e Germanin) s-a descoperit ȋn 1988 cӑ suprimӑ rӑspunsul foarte accentuat la stres al neuronilor blocȃnd aşa-numiţii receptori purinergici. Aceşti receptori se gӑsesc ȋn toate celulele dar cei din neuroni sunt implicaţi ȋn multe dintre procesele care sunt afectate ȋn autism – dezvoltarea creierului, producerea de noi sinapse, inflamaţiile şi coordonarea motorie. Noua idee este cӑ autismul ar fi cauzat de un  rӑspuns exagerat şi prea persistent la stres al celulelor nervoase. Ȋn 2013, cercetӑtorii mai sus menţionaţi au efectuat un experiment pe şoareci modificaţi pentru a dezvolta autism pentru a testa aceastӑ idee. Aceşti şoareci modificaţi sunt mai puţin sociali şi nu le place noutatea, similar cu unele dintre simptomele copiilor autişti. Studiul a descoperit cӑ dupӑ injecţii zilnice cu Suramin, şoarecii care aveau vȃrsta echivalentӑ a unui adolescent (15 ani) nu mai prezentau manifestӑrile menţionate mai sus. Ȋn plus, alte caracteristice metabolice precum temperatura corpului, transportul energiei ȋntre neuroni şi structura sinapselor s-au ȋmbunӑtӑţit sau chiar corectat. Aceiaşi cercetӑtori, ȋn 2014 au efectuat un nou studiu ȋn urma cӑruia au vӑzut cӑ administrarea unei singure injecţii cu Suramin la şoarecii care aveau vȃrsta echivalentӑ unui om de 30 de ani a condus la comportamente de abordare a şoarecilor strӑini şi de investigare a mediilor noi, nefamiliare. Din punct de vedere al metabolismului, tratamentul ameliora 17 dintre cele 18 cӑi metabolice care erau afectate la şoarecii cu autism. Ȋnsӑ dupӑ 5 sӑptӑmȃni, efectul acestei injecţii dispӑrea.

Ce ȋnseamnӑ asta? S-a descoperit leacul autismului? Neurologii pediatrii americani au observat imediat cӑ şoarecii nu sut oameni, au creierul diferit, prezintӑ doar o parte dintre caracteristicile autismului uman, şi oricum tratamentul cu Suramin nu se poate administra timp ȋndelungat la copii datoritӑ efectelor sale secundare precum anemia. Totuşi, cercetӑtorii din California au anunţat cӑ au ȋnceput un studiu clinic pe un mic grup de copii cu autism care vor primi o singurӑ dozӑ de Suramin. Studiul se va finaliza la sfȃrşitul anului. Este prea devreme ca sӑ tragem o concluzie, dar odatӑ identificat mecanismul care stӑ la baza unei boli, este doar o chestiune de timp pȃnӑ apare şi medicamentul potrivit, care sӑ fie scos special pentru om şi sӑ prezinte riscuri minime.

Thursday, June 5, 2014

De ce nu avem vȃnzӑtori


Omul de vȃnzӑri. Toatӑ lumea ştie cum ar trebui sӑ fie un om de vȃnzӑri. Sociabil, comunicativ, asertiv, plin de energie atunci cȃnd este ȋn mijlocul oamenilor. Cȃnd o companie angajeazӑ oameni de vȃnzӑri la asta se uitӑ. Candidaţii care scoreazӑ cel mai sus la aceste trӑsӑturi sunt cei preferaţi. Cei din resurse umane (şi oamenii ȋn general) cred cӑ un bun vȃnzӑtor se naşte  aşa iar firma doar trebuie sӑ ȋl ȋnveţe produsul de vȃndut. Dar studii recente contestӑ acest mod de a privi lucrurile şi aratӑ cum unele criterii din management sunt stabilite dupӑ ureche nu ȋn urma unor analize obiective.


Extroverţii nu sunt buni vȃnzӑtori. Din punct de vedere al psihologului care construieşte instrumentele de evaluare, caracteristicile mai sus pomenite se ȋncadreazӑ la trӑsӑtura de personalitate numitӑ extroversiune. Iar inversul se numeşte introversiune. Un om introvert este unul cӑruia nu-i face nici o plӑcere sӑ vorbeascӑ cu oameni necunoscuţi, ȋn general vorbeşte puţin şi nu-i place sӑ se tȃrguiascӑ sau sӑ tragӑ de cineva, evitӑ situaţiile sociale ȋn care trebuie sӑ obţinӑ ceva de la o persoanӑ strӑinӑ. La prima vedere, un om de vȃnzӑri ar trebui sӑ stea foarte bine la scorurile obţinute la un test de extroversiune. Dar un studiu realizat de cӑtre University of Iowa aratӑ cӑ lucrurile de fapt stau altfel. Ei s-au uitat peste 35 de studii ȋn care s-a calculat corelaţia dintre scorul la extroversiune şi performanţa ȋn vȃnzӑri la 4000 de vȃnzӑtori. Şi au gӑsit cӑ existӑ o corelaţie aproape 0!! 0,07 mai exact. De ce? Cu cȃt un om este mai extrovert tinde sӑ vorbeascӑ mai mult şi sӑ asculte mai puţin - un obicei al multora dintre oamenii de vȃnzӑri care pe noi clienţii ne calcӑ pe nervi şi ne dӑ senzaţia cӑ au venit cu o placӑ ȋnvӑţatӑ pe de rost ignorȃnd nevoile persoanei din faţa lor. Un alt studiu realizat, de data asta, de cӑtre şcoala de management a Universitӑţii Pennsylvania a confirmat concluziile studiului anterior, dar le-a dus chiar mai departe. Astfel, ei au gӑsit cӑ oamenii extroverţi au performanţe de vȃnzare doar puţin deasupra celor introverţi. Ȋn schimb, cele mai bune performanţe le au cei care sunt la mijlocul scalei – adicӑ ambiverţii. Cei care nu sunt nici foarte extro nici foarte intro. Adicӑ cei mai mulţi oameni, conform curbei lui Gauss (pentru cei  care au fӑcut la şcoalӑ statisticӑ). Aceste studii infirmӑ preconcepţia cӑ vȃnzӑtorii sunt ȋnnӑscuţi şi pun accentul pe cursurile de formare ȋn aceastӑ meserie. Deci majoritatea oamenilor pot deveni buni vȃnzӑtori, doar cӑ cei foarte extroverţi sau introverţi pleacӑ cu un handicap natural.

 



De ce nu avem vȃnzӑtori. Pe piaţa muncii de la noi se ştie cӑ cea mai mare fluctuaţie de personal este ȋn vȃnzӑri (şi call centere, dar asta-i altӑ poveste). Şi se concluzioneazӑ cӑ fenomenul se datoreazӑ stresului muncii de vȃnzӑtor. Ai target, cȃştigi din comision, şeful pune presiune pe tine şi dupӑ o vreme ȋţi vine sӑ te duci, dacӑ nu te dӑ el afarӑ. Ei bine, ȋn povestea asta se ignorӑ un lucru: cum sunt recrutaţi oamenii de vȃnzӑri. Mulţi dintre ei vin direct din facultate, cu foarte puţinӑ pregӑtire dar cu mult entuziasm. Şi mai sunt şi selectaţi la interviu cei mai extroverţi. Iar ca training li se oferӑ foarte puţin, de regulӑ training pe produs şi cam atȃt. Acum sӑ vedem ce iese din ecuaţia asta: avem tineri de 20 de ani, fӑrӑ pregӑtire suficientӑ ȋn tehnici de vȃnzӑri, foarte sociabili, dar instabili, superficiali, care tind fie sӑ se plictiseascӑ uşor sau sӑ fie exagerat de bӑgӑcioşi, pe care se pune presiune pe de o parte iar pe de altӑ parte li se fac oferte de angajare ȋn permanenţӑ. Rezultatul este cӑ au performanţe slabe şi pleacӑ repede.

Business-ul ȋn general tinde sӑ fie fӑcut dupӑ ureche, dupӑ cum ȋşi dӑ vreun şef cu pӑrerea, sau cu decizia. Existӑ un dispreţ general faţӑ de şcoalӑ, faţӑ de studii de specialitate, faţӑ de informare temeinicӑ. Milioane de euro şi soarta multor oameni şi multor produse stau la flerul unora la fel cum se fӑcea pe vremuri comerţul la tarabӑ ȋn piaţӑ. Oamenilor de afaceri nu le-a plӑcut niciodatӑ şcoala. Le-au plӑcut banii. Doar cӑ ȋn ziua de azi dacӑ nu ai suficientӑ informare şi şcoalӑ nu mai faci bani.